Mihaela Tatu revine în televiziune? ”Am primit mai multe oferte. Vreau să fac ceva util: fie pe social, fie pe divertisment”

Mihaela Tatu revine în televiziune? Se pare că toate călătoriile spirituale, și nu numai, pe care le-a făcut în ultimii 10 ani, au făcut-o să-și regândească planurile de viitor. De ceva timp activează ca trainer pentru vorbitul în public, unde dă şi sfaturi despre cum să ne gestionăm starea de spirit şi să ne menţinem pozitivi. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CIAO.RO, ea a povestit inclusiv detalii despre posibilitatea de a reveni pe ecrane: „Am primit mai multe oferte. Vreau să fac ceva util: fie pe social, fie pe divertisment”.

Reporter: Ați primit oferte, în ultima perioadă, să vă întoarceți pe TV? 

Da. Constant. Anul trecut din partea a 3 posturi de televiziune. Însă unele propuneri le-am refuzat pentru că nu mi-au plăcut formatele și tematica. Iar cu altele nu am rezonat din alte considerente. Și, totuși, la un moment dat, am fost foarte sinceră cu mine. Ca să renunț la ceea ce am dobândit în ultimii 10 ani, respectiv la libertate și mai ales la acest soi de liniște.

Mihaela Tatu revine în televiziune?

Ar trebui sa fie un format care să mă împlinească și să știu că las ceva în urmă. Să fac ceva util. Fie pe social, fie divertisment. Pentru că e o activitate pe care am făcut-o cu pasiune, bucurie și loialitate. Altfel, de ce-aș face-o?! Așa că… cine știe? Portița îmi e deschisă. Vom vedea cine mai intră, cine rămâne și cine e doar în trecere.

Ce destinații de vacanță ați avut în ultimii ani? Vi se întâmplă să aveți ”revelații” la întoarcerea acasă după aceste experiențe?

În ultimii…(pfuuui ce-a trecut timpul) 9-10 ani, viața mea este o vacanță. Fac ceea ce-mi place cu toată ființa. Serviciul meu bazându-se pe pasiunea și abilitățile mele native pe care le-am cizelat ducându-le la un alt nivel. Învăț încontinuu, citesc mult, călătoresc și mai mult, trăiesc într-un oraș liniștit, sănătos și luminos. Iar atunci când mi se cere, împărtășesc din tot ceea ce am învățat și experimentat în 58 de ani de viața și 40 de ani de muncă (auch:-))!).

Mihaela Tatu: „Când simt nevoia de puțină agitație, vin în București”

În momentele în care mi se face dor de platou sau de un studio radio, răspund invitațiilor foștilor mei colegi, care încă mai fac emisiuni interesante, pe subiecte reale și de interes. Și gata. Când simt nevoia de puțină agitație, vin în București și îmi trece repede. Apoi, multe dintre proiectele pe care le am se desfășoară în București și în țară, așa că nu duc lipsă de acțiune.

Vacanță, ce mai! Anul acesta, de exemplu, am fost începând încă din ianuarie, o săptămână în Turcia, 13 zile în Egipt, o lună și aproape jumătate în Moldova și Bucovina, 10 zile în Zanzibar, o săptămână în Berlin și aproape o săptămână în Comitatul Donegal în Irlanda. Restul am lucrat. Simplu. Revelații am la fiecare ieșire și întoarcere în țară.

Miahela Tatu: ”Vreau să fac ceva util…”

Și mai mult decat revelații, am întrebări și usoare tristeți. De ce nu putem învăța de la cei care trăiesc mai bine decât noi? Ce ne oprește să fim atenți, respectuoși, altruiști și plini de compasiune, unii fața de ceilalți? Așa cum am văzut la alții. De ce nu putem să ne „gospodărim” eficient mințile, obiceiurile, căminele, curțile, străzile, orașele, țara…viețile pur și simplu? De ce nu putem alege să fim fericiți pur și simplu, renunțând la sofisticăreli bazate pe orgolii ieftine și stupide? Dar…asta e. Cât despre revelații, mai apar și ele :-)))! Una dintre ele este: „Cât de puțin îi trebuie unui om să fie fericit!” sau „E atâta frumusețe în jur!” ori „Vreau să aplic tot ceea ce am văzut și învățat că funcționează la alții!”

Ce calități credeți că se cer în zilele noastre pentru a avea succes în televiziune?

Habar nu mai am. Știu de ce am avut eu nevoie, ce m-am străduit să dobândesc și ce a funcționat în urmă cu mai bine de 20 de ani. Cultura generală și documentare permanentă, dicție, prezență de spirit, spontaneitate, naturalețe. Pe alocuri simțul umorului, o dorință puternică de a fi bun (audiența vorbea de la sine), loialitate față de postul unde lucrai, teama de ridicolul rezultat din prostie sau neștiința (spune-i cum vrei).

Respect față de echipa cu care lucrai, un fizic armonios, un chip plăcut, o voce bună și mult, mult respect față de public. Trebuia să îți pese!!! Doar atât. Acum, chiar nu mai știu care sunt abilitățile și criteriile după care faci o emisiune la tv. Și crede-mă că nici nu prea-mi mai bat capul. Toate sunt alegerile facile ale celor ce conduc posturile tv.

Mihaela Tatu: ”Toate întâmplările din viața mea au dus înspre „trezire”

Ați vorbit de multe ori despre drumul dvs spre spiritualitate. În ce punct vă aflați acum și cât de mult v-a schimbat viața?

Cred ca mi-ar plăcea să definim „spiritualitatea”- spiritual. Pentru că de când mă știu am avut un spirit ludic, energic, plin de umor, vesel jucăuș, deschis către învățare continuă și, totuși, realist și asumat. Doar sunt Berbec:-))) Asta m-a ajutat foarte mult să trec prin toate poveștile și situațiile „educative” la care m-a supus
viața. Apoi, felul în care am ales să trăiesc, după ce am intrat timid într-o zonă a „cunoașterii”. Nu știu dacă ține de spiritualitate, cât de valorile etice și morale în care ar trebui să trăiască fiecare om de pe acest pămant.

Întâmplarea face că aceste valori coincid cu cele 10 porunci biblice și general valabile. Pentru că doar suntem OAMENI, nu-i așa? Și avem conștință. Credința mea poate că nu are legătură atât cu biserica, cât are mare legătură cu Dumnezeu/Creator/Sursa/Divinitate, spune-i cum vrei tu. Cu acest TOT uriaș de lumină și iubire din care facem și noi parte.

Fiecare dintre noi. Dacă ne dăm seama de asta. Dacă suntem treji, conștienți și asumați. Toate întâmplările din viața mea au dus înspre „trezire”. Și dacă nu aș fi văzut și simțit asta, probabil că eram în altă fază a existenței mele. Nici nu vreau să mă gândesc unde. Și nici nu mai contează.

Mihaela Tatu: ”Dacă aștept ca „un domn” să vină să mă facă fericită, înseamnă că trăiesc degeaba”

Așa că nu există „un punct în care mă aflu”. Ci există pur și simplu viața pe care am ales să o trăiesc într-un fel curat. Într-o armonie și directă legătură cu natura, cu conștiința împăcată, învățând și aplicând încontinuu ceea ce învăț, bineînțeles, neexcluzând îndărătnicia, inerția și orgoliul meu de om supus greșelilor. Și împărtășind din experiența mea și altora, dacă mi se cere. Asta sunt eu acum. O ființă VIE. Așadar, această alegere pe care am făcut-o cu mai bine de 10 ani în urmă nu mi-a schimbat doar viața, ci m-a transformat pe mine ca ființă. Și dacă mă privesc în oglindă, conștientă de faptul că mai am atâtea de învățat și aplicat în viața ast. Ca El mi-a dat, însă eu trebuie „să-mi bag în sac”, îmi place ce văd. Cam așa stau lucrurile. Totul e foarte simplu.

Când v-ați îndrăgostit ultima oară? 

Sunt foarte multe zilele în care mă trezesc cu o bucurie profundă. O stare de „îndrăgosteală” fără a avea o țintă concretă a stării mele. Cum e să te trezești în însăși esența bucuriei și iubirii față de viață? Îți spun eu. Fabulos! Mă simt atât de norocoasă. Pentru încă o zi pe care am primit-o și pe care o trăiesc liniștit și, totuși, intens și cu voluptate. Asta e cu „îndragosteala”.

Cât despre un domn în viața mea, crede-mă că și daca ar exista, nu aș spune. Am ajuns la concluzia că sunt zone foarte ale mele, ca și discuția despre post de exemplu, care îmi aparțin mie, sufletului meu și celor apropiați mie. Și sunt sigură că țara asta poate merge înainte, chiar daca nu știe dacă Mihaela are sau nu are un iubit. Și ar mai fi ceva. Dacă aștept ca „un domn” să vină să mă facă fericită, înseamnă că trăiesc degeaba și nu am înteles nimic din minunea asta de viață care mi s-a dat.

Mihaela Tatu, afectată de pandemie

Pandemia a scos la suprafață multe verigi slabe. Ce a fost cel mai greu pentru dvs de acceptat?

Faptul că nu am văzut-o pe fiica mea un an, anul trecut (însă ne-am luat revanșa anul acesta, oho!). Și mi-au lipsit îmbrățisările. Trebuie să îți spun că trăiesc cumva în paralel cu această poveste a omenirii. Și i-am mulțumit încă o dată tatălui meu. A avut grijă să îmi educe spiritul și mintea pregătite pentru orice. Viața te pune în fața multor încercări pe toate planurile, indiferent de sex, vârstă, moment.

Trebuie să fii pregătit pentru orice. Nimic nu ține o veșnicie. Totul e trecător, de tine depinde cum parcurgi acea perioadă a vieții tale. Cât ești de adaptabil, informat și pregătit pentru a trăi inevitabilul și a nu ieși șifonat din poveste. Să știi să înlături toate sursele de panică gratuită, să nu te cufunzi în stări deprimante, să știi că în sfârșit ai un timp al tău în care poți face ceea ce ți-ai dorit să faci toată viața și nu ai avut timp.

Să profiți de faptul că datorită tehnologiei poți fi oriunde, poți să-ți ajuți semenii, și mai ales să fii conștient de cât de fragili suntem și cât de ușor putem fi scoși de pe „orbită”. Cred că ar trebui să fim atenți la felul în care ne creștem copiii. Așa că nu m-am gândit la acceptare, ci la adaptare. Și continuu s-o fac.

Când merită să apelezi la chirurgia estetică

Ce părere aveți despre femeile care nu-și acceptă naturalețea și apelează poate prea mult la operații estetice?

Mmmm…Eu cred că totul e relativ și nu pot emite o părere. E diferit de la o poveste la alta. Adică: Dacă te naști cu o diformitate sau cu un organ de dimensiuni „altfel” decât normalul, pentru sănătatea ta, pentru a evita dureri și pentru a fi împăcat cu tine.

Mai ales acum când știința a evoluat atât de mult în acest domeniu, cred că merită să faci tot ce-ți stă în putință ca să fii într-o armonie cu tine însăți. Dacă organe mai dezvoltate te împiedică să faci performanță într-un sport. Și-mi vine în minte în clipa asta Simona Halep. Este foarte firească o intervenție de acest gen. Sau dacă jobul tău implică imaginea. Și asta explică mici retușuri în timp.  Apoi când ajungi la o vârstă mai înaintată, și mai și slăbești, iar cred că merită să apelezi la chirurgia plastică, care este în beneficiul stării tale de sănătate și de igienă. La urma urmei, a minții tale.

”Orice e prea mult plictisește, sufocă, îngrașă…”

Însă dacă ești tânăra, frumoasă și armonioasă, însă mintea ta nu-ți poate accepta propriul trup, pentru că nu se încadrează în niște standarde stupide. Când scara ta de valori are ca bază învelișul și nu conținutul, substanța. Când spiritul, inteligența și umorul nu mai contează și totul se reduce la aspect, care oricum este efemer, atunci avem o problemă uriașă de superficialitate și lipsa de încredere în propria ființă, de neacceptare.

Omul are liberul arbitru ca instrument de alegere și ghidare în viață. Și ca orice instrument, depinde cum îl folosești. Oricând se poate transforma într-o armă, dacă nu există discernământ. Nici o extremă nu e bună în nici un domeniu. Orice e prea mult plictisește, sufocă, îngrașă, schimonosește, îmbolnăvește…strică!

Mihaela Tatu: ”Trebuie să fim atenți la felul în care ne pregătim copiii”

În concluzie, din totdeauna femeia și-a dorit să fie frumoasă. Să învingă timpul și să prelungească perioada atât de efemeră a tinereții trupului. Însă totul e o iluzie. Ceea ce rămâne în timp pentru noi și după noi, ține de altceva.

Ține de suflet, de spirit și de faptele noastre. Așa că fiecare este liber să facă ce vrea cu corpul și cu ființa lui, pregătit fiind să suporte consecințele alegerilor sale, atât timp cât nu-și deranjeaza semenii. Sunt alegeri personale, dictate de educația primită, de gradul de maturitate, de către o societate superficială care promovează ca modele superficialitatea și nonvaloarea. Și nu pot să nu amintesc aici și acum contribuția mass mediei.

Și mă întorc la ceea ce spuneam mai sus. Noi trebuie să fim atenți la felul în care ne pregătim copiii, tinerii, această generație extraordinară care ne urmează, pentru ceea ce-i așteaptă în viață. Să-și dezvolte capacitatea de a tria puhoiul de informație inutilă și distructivă.

Cum arată acum o zi din viața Mihaelei Tatu?

Totul este atât de diferit de la o zi la alta, și de la o perioadă la alta. Asta îmi și place la viața mea de acum. Nu am timp să mă plictisesc. Activitățile mele sunt atât de diverse. Uite, de exemplu, în aceste zile în care printre picături am răspuns întrebărilor, am de pus voce pe o carte de 300 de pagini. Am de filmat 2 episoade la o reclamă, am de editat și pus voce pe 3 povești din cadrul proiectului Somnorosi.ro. Am de pregătit două seminarii pentru două tabere pentru femei. Am de făcut un filmuleț de prezentare pentru proiectul RestartiXSeniori, respectiv exercițiile de gimnastică pentru oameni trecuți de 50 de ani, și am cursurile de comunicare.  Spune tu, am eu timp să mă plictisesc?!

Mihaela Tatu: ”Mă răsplătesc și îmi răspund cu generozitate”

Printre picături mă mai întâlnesc cu prietenele la câte un prânz. Mai particip la câte o ședință Toastmasters, am întâlniri cu tinerii de la EduBiz, care au ca subiect Comunicarea. Am cursuri online cu elevii și studenții din țară, tot Comunicare, sau merg la Felix dimineața de la 7:00, ca la 10:00 să fiu deja acasă. Totul este așa cum trebuie să fie.

Dimineața îmi incepe la 7:00, dacă nu merg la bazin. Atunci se întâmplă la 6:00. Urmează un moment pentru mine, de recunoștință și consacrare. Apoi câteva posturi și exerciții fizice pentru mobilitate și întreținere. Mai ales atunci când nu merg la bazin. Urmează grădina. Zilnic! Este cam măricică și necesită atenție. Apoi chiar îmi place
să-mi răsfăț plantele, florile. Mă răsplătesc și îmi răspund cu generozitate. Pe la 9:00 îmi încep ziua de lucru, în funcție de prioritățile pe care le am. Să nu uităm perioadele pe care mi le iau pentru sufletul meu.

Adică atunci când călătoresc în zone la care am visat și care îmi satisfac nevoia și setea de cunoaștere. Cred că este una dintre marile mele pasiuni. Să văd și să cunosc locuri și oameni noi. Este fabulos! Este un intreg univers care așteaptă să fie descoperit. Anul acesta, înca din 2 ianuarie am ajuns în Turcia și am zburat prima oară cu balonul.

Cum i-au schimbat călătoriile viața

Apoi 13 zile în Egipt, unde am vizitat niște locuri nu foarte expuse turiștilor. A urmat Zanzibar, o săptămână în Berlin la fiica mea, și altă săptămână în Republica Irlanda care m-a uimit. Neapărat vreau să mă reîntorc în acele locuri. Cam o lună și jumătate am fost în Moldova și Bucovina. Iar acum stau cuminte acasă vreo 2 luni, pentru că am foarte, foarte mult de lucru. Simplu :-))) Indiferent ce-aș face în zi, mă straduiesc intens să-mi închei programul pe la 23:30. Nu-mi iese de fiecare dată. Asta e! Ba e un film… mi-a fost atât de dor de cinematograf!

Ba sunt Perseidele și merg la o prietenă ce are casa pe un deal, ca să le privim și să ne punem dorințe:-))). Ba am câte o carte care nu mă lasă să adorm. Motive se găsesc. Of…viața este atât de frumoasă! Și îți oferă atâtea motive de bucurie. Dacă vrei să le vezi, dacă ești curios și dornic de
cunoaștere, dacă nu te împiedici de nimicuri și deșertăciuni. Pentru ca sa știi, cu astea rămâi!